În ultimii ani în rîndul tineretului a apărut o modă nouă: intenţionat a nu învăţa şi a te preface de a nu înţălege limba rusă. Înspiraţia vine evident din atmosfera cultivată în şcolile moldoveneşti de cadrul didactic, căzut în ultima vreme într-un ultra romînism. Dar experimentele efectuate de executorii ideologiei romîneşti duc la crearea dificultăţilor în viitorul tineretului. Şi anume, sînt lipsiţi de posibile posturi de lucru, preluate de acei tineri care posedă la perfecţie ambele limbi: moldovenească şi rusă.

Am fost prezent la povestirea unui caz întîmplat la o agenţie sociologică foarte bine cunoscută de toţi. Un şef de proiect, american de origine, la intervievarea unui tînăr potrivit din toate punctele de vedere, cu engleza la perfecţie, fiind chişinăuian şi absolvent liceului teoretic Gheorghe Asachi, a refuzat de a-l angaja. Pentru american a fost de mirare, cum tînărul, fiind oraşan, cu mîndrie nu ştie limba rusă, pe cînd el, pentru a putea lucra în deplină măsură în Moldova, a învaţat intenţionat ambele limbi. Alt caz, cînd o biată fată cu studii în domeniu vinicol, cu practica în Franţa, a fost refuzată în lucru de un producător vinicol, iarăşi din cauza necunoaşterii limbii ruse. Şi acum domnişoara în Moldova învaţă limbă rusă de pe cărţi franceze, haz de necaz.

Idiologii romînismului pot să se bucure, truda lor dă roade, numai că noi regretăm pentru tineretul limitat în cunoştinţe necesare realizării depline în cadrul realităţilor moldoveneşti.

Banii nu miroase şi nu au ideologie, lumea de afaceri urmăreşte nu ceea ce spun idiologii, dar ce dictează consumatorul. Dar consumatorul este societatea moldovenească bilingvă. Şi angajatorii întotdeauna o să refuze celor care posedă numai una limbă din cele două nominalizate, indiferent care ar fi ea. Pentru business ambele limbi au valoare egală. Iar tineretul este intenţionat restricţionat la acces la una parte dintr-un întreg.

Şi în final nu au nici o prioritate faţă de cei rusolingvi, care nu cunosc limba moldavă.

Idiologii se aruncă dintr-o extremă în alta, pe cînd Moldova de la intemeierea sa a fost bilingvă (Letopiseţul Ţării Moldovei: întemeierea (discălicatul) ţării - „ieste făcută ţara den doao limbi”, vremea lui Ştefan cel Mare - „mai a treia parte din ţară grăiescu reseşte”), ignorarea acestui fapt şi duce la probleme artificiale în Moldova.