În contextul publicării în presa romînească și Internet a materialelor despre întîmplările tragice în aprilie 1941 la Fîntîna Albă și așa-zisul "masacru la Fîntîna Albă" propunem spre seama cititorilor tălmăcirea articolului lui Nicolai Rubaneț, specialist neatîrnat ucrainean în istoria locală, care s-a ivit pe site-ul Asociației de comunități etnice din Bucovina de Nord. Lucrarea se bizuie pe documentele de arhivă originale în contrast cu multe alte materiale mai sus pomenite.

“Despre întîmplările tragice care au avut loc pe 1 aprilie 1941 în poiana Varnița, aproape de satul Fîntîna Albă din raionul Glubokaia din regiunea Cernăuți. Atunci grănicerii sovietici au deschis focul asupra coloanei, a oamenilor care încercau să treacă din URSS în Romînia.

Informația despre această împrejurare a fost tainuită pentru un timp lung, și numai după ce Ucraina a primit suveranitatea întîmplarea a început să fie discutat deschis, au început să scrie despre el, s-au pornit cercetările. Fiecare an în locul tragediei se țin parastase-recvieme la care iau parte atît împuterniciții obștei, cît și a autorităților, despre acest eveniment s-a scris, dar multe au rămas încă în afara cercetărilor.

Pe parcursul ultimilor doi ani autorul a studiat o serie de dosare de arhivă legate de acestă întîmplare, care se păstrează în instituțiile de stat din regiunea Cernăuți. Au fost de asemenea examinate materialele edițiilor periodice și publicațiile cercetătorilor, a fost efectuat sondajul unui număr de persoane care au fost martorii acelor evenimente.

Pe baza celor cercetate se pot reconstitui împrejurările tragediei. Deci, pe 1 aprilie 1941 zeci de oameni din satele raionului Glubokaia și parțial din raionul Storojineț au început să sosească la Glubokaia. Spre amiază în centrul din Glubokaia s-au strîns peste două mii de oameni. Oamenii cereau de la autorități îngăduirea pentru trecerea graniței. Din însemnările în jurnalul unuia dintre organizatorii trecerii, M. Gușul, aflăm că procurorul raionului a ieșit la mulțime și a lămurit că ei sînt cetățenii URSS, stăpînesc case, gospodării, așadar nimeni nu o să le îngăduiasca să treacă granița de stat. Atunci oamenii au început să lepede îmbrăcămintea de pe ei, strigînd: "atunci o să vă lăsăm și îmbrăcămintea, nu numia gospodăriile și vitele". După asta în coloană mare mulțimea a pornit spre granița. În drum grănicerii au încercat de cîteva ori să-i oprească pe oameni, lămurindu-le că nimeni nu o să le dea voie să treacă de granița de stat. Încă odată oamenii au fost opriți de grăniceri în poiana Varnița. După prentîmpinarea orală s-a tras focuri de avertizare, prima dată în sus, a doua oară spre prapuri și cruci, pe care le duceau în rîndurile din față ale coloanei. Dar asta nu a oprit mulțimea. Din ea au răsunat focuri de armă în direcția militarilor. Atunci grănicerii au deschis focul spre mulțime… Din nefericire, cifra precisă a victimelor nu a fost stabilită, unii cercetători, totuși, arată că atunci au fost uciși în jur de 50 de oameni, și mulți au fost răniți.

Ce anume a provocat asemenea actiuni? Cercetătorul evenimentelor din 1941 Petr Kirstiuk în eseul său documentar "Freamătă brazii deasupra crucilor" a remarcat corect că "a fost posibil să fie strînși cîteva mii de oameni la un ceas și zi precis definită, mai ales primăvara, numai planificînd acțiunea cu precizie". Din materialele de arhivă aflăm că această acțiune de masă de a trece granița a fost inițiată de serviciul de informații romînesc de atunci.

Străbaterile graniței, de asemenea cu arme, au avut loc nu odată și în trecut. Oamenii în grupuri mici pe timp de noapte treceau hotarul, de multe ori fiind descoperiți de graniceri cu care intrau în schimb de focuri. Principalul motiv pentru aceste traversări a fost frica de noul regim sovietic, care, odată cu venirea în Bucovina a lansat mașina represivă.

Organele speciale romînești, desigur, urmăreau situația din zona de-a lungul graniței cu URSS. Din lămuririle pămîntenilor condamnați de regimul sovietic "pentru pregătirea și organizarea trecerii armate contrarevoluționare a graniței", este cunoscut faptul că serviciul de informații romînesc monitoriza situația din regiunile de frontieră ale URSS și a studiat persoanele care au trecut ilegal în Romînia. Cu unii din ei, a stabilit contact și i-a atras la spionaj. În perioada februarie-martie 1941 pe teritoriul Uniunii Sovietice au fost reîntorș în mod ilegal un numărul de persoane, care anterior s-au mutat în Romînia. Lor a fost dată sarcina de a colecta date și informații, în special concentrarea trupelor sovietice în regiune și posibilele lor acțiuni în caz de război, precum și organizarea trecerii în masă a oamenilor pe teritoriul Romîniei. S-a cerut să se organizeze grupe în valoare numerică de cel puțin 300 de persoane și de a le dota cu arme.

Pentru ce partea romînească avea nevoie de această? Vădit, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înțelegem situația social-politică de atunci din lume. În Europa, încă din 1939, s-a început al doilea război mondial, participant la care a fost nu doar Germania lui Hitler, dar, de asemenea, Uniunea Sovietică, care a luat Ucraina de Vest, în special Galicia, iar mai tîrziu - Bucovina și Basarabia. Lumea era în așteptare pentru o confruntare armată între al Treilea Reich și URSS. În cercurile diplomatice din Europa și din lume practic se conștientiza apropierea unui nou război, pînă a cărui început au rămas nu mai mult de două luni și jumătate. Regatul Romînia ca un aliat al Germaniei, a fost, de asemenea, cointeresat. Asta îi dădea posibilitatea de să-și recîștige teritoriile pierdute și de a-și ridica influența. Astfel, URSS și Romînia, într-o măsură sau alta, se pregăteau de război.

În această situație, evenimentele de rezonanță înaltă în favoarea Romîniei, în special, migrația în masă a persoanelor din Uniunea Sovietică - direct din Bucovina de Nord în Romînia, consolidau pozițiile diplomatice a statului romîn în apărarea pretențiile sale teritoriale, precum și justificau alianța cu Germania împotriva Uniunii Sovietice, și năvălirea din caz de război, în aceste teritorii.

Pe de altă parte, Romînia a acționat după scheme deja dovedite. Să ne amintim, cum înainte de al doilea război mondial și inclusiv în timpul anului 1940, Hitler a încercat să întoarcă norodul german din alte țări (inclusiv Bucovina) la Reich. Acest lucru cerea ideologia nazistă și doctrina militară, toți erau conștienți de faptul că în viitoare confruntare armată resursele omenești vor juca factorul principal.

Martorii acelor întîmplări au atras seama către faptul că în coloana care pe 1 aprilie 1941 încerca să treacă granița erau mulți tineri. Aceasta este adeverit și de materialele de arhivă. Deși în coloană erau femei cu copii și vîrstnici, analiza materialelor existente arată că aproape 70% din coloana erau persoane de sex masculin cu vîrsta cuprinsă între 20-25 și pînă la 40 de ani, mulți dintre care și-au lăsat acasă soțiile lor tinere, copiii mici, părinții, frații și surorile. Marea majoritate a acestor oameni la vremea lor au efectuat slujba militară în cadrul armiei romîne. Astfel este vădit că în cazul în care ar fi început un război, nu era deloc trebuincios să-i îndemne cineva pe acești oameni să lupte, ei în mod automat ar fi devenit "avangarda" armiei romîne.

Pentru acest lucru a fost săvîrșită și o campanie corespunzătoare. Potrivit bătrînilor din raionul Glubokaia, printre oameni se răspîndeau vorbe, că Romînia ajută financiar bejenarii și, dacă este nevoie, se pot lua și familiile în Romînia, că cei care se duc acolo, o fac pentru o perioadă scurtă de vreme, că degrabă Romînia va reveni, iar aceștea vor fi izbăviți de la teroare sovietică. În plus, au ființat zvonuri că granița va fi deschisă în acea zi și oricine va putea nimeri în mod slobod în Romînia. În ziua procesiunii, vădit pentru constrîngerea psihologică, organizatorii au mers din sat în sat cu cruci și prapuri, indemnînd oamenii, că în cruci, nimeni focuri nu va trage.

Guvernul sovietic a folosit întîmplarea pentru „curățarea“ zonei de graniță. Desigur, în această situație, se ivește o întrebare logică: Să fie oare cu putință ca organele speciale sovietice să nu fi fost în cunoștință despre organizarea în masă a străbaterii graniței? Și dacă au știut, de ce nu au împiedicat acest lucru?

Materialele strînse arată faptul, că despre pregătirile pentru trecerea graniței, puterea sovietică nu au putut a nu ști. Oamenii aproape deschis îmblau prin sate și agitau. Se duceau vorbiri, care uneori obțineau forme specifice de dezbateri între săteni. Mulți au scris marturisiri pentru a prezenta organelor la trecerea hotarului, și au căutat ajutor în scrierea lor chiar și la lucrătorii sovietelor sătești. La 31 martie 1941 în păduricea "Skinka" Mihailovka (pe atunci Miguceni) raionul Glubokaia unii organizatori chiar au încercat nereușit să adune oamenii din raion pentru marșul pe jos. Dar au venit doar locuitorii acestui sat (30 de persoane) și cîțiva țărani din s.Dimka, din restul satelor în acea zi, oamenii nu s-au arătat, din această pricină cei adunați au plecat acasă.

Cu toate acestea, nu se poate spune că autoritățile nu au întreprins nimic. Potrivit locuitorilor vechi din Mihailovka rainonul Glubokaia, în ajunul și în ziua de trecere, alături de agitatori, îmblau lucrătorii sovietului sătesc, înștiințînd oamenii că nimeni nu este lăsat, "pentru că granița nimeni nu va deschide." La 1 aprilie 1941 în Glubokaia oamenii au fost prevestiți de procurorul raionului. Coloanele de oameni în mișcare pedestră erau întîlniți și însoțiți de ostași și graniceri, care prentîmpinau oamenii să nu treacă prin graniță. Militarii au făcut mai multe încercări de a convinge oamenii și să oprească convoiul pe drum în nemijlocita apropierea de granița.

De ce, atunci, puterea nu a trecut la acțiuni mai concrete încă la primele etape organizării străbaterii? Aici P. Kirstiuk spune, "după întîmplările din 01 aprilie NKVD avea de acum motive grele pentru deportarea în Siberia și Kazahstan a miilor de bucovinieni, acuzați de înaltă trădare." Este pesemne că în două luni și jumătate înainte de război putere a fost înteresată în a folosi această acțiune pentru a "curața" zona de hotar de "elementele neloiale anti-sovietice." Este destul de vădit, că în caz de război, acești oameni ar putea alătura la rîndurile armiei inamice, se organiza în partizani în spatele trupelor sovietice, în grupuri de sabotaj ș.a.m.d... Pe cînd, ocîrmuirea sovietică condusă de Stalin saluta suplinirea lagărelor de muncă din Siberia și Kazahstan cu resurse omenești ieftine. Poate că aceasta este pricina pentru care puterea și nu a întreprins nici un fel de acțiuni active. Activitățile au fost limitate la prevenirea, se pare, pentru a "înlătura" oameni întîmplători, nimeriți sub înrîurirea mulțimii, supuși împrejurării și alăturați la rîndurile coloanei.

În anul de dinainte de război regimul a deportat aproape 11.000 de bucovineni. Potrivit bătrînilor și materialelor de arhivă, autoritățile de securitate de stat au slobozit mai tîrziu, un număr de persoane care au luat parte la marș, iar alții, dimpotrivă - au fost învinuiți în crimă, chiar dacă acești oameni nu au fost acolo și nu arătau dorințe de migrație. Așa, locuitoarea satului Mihailovka raionului Glubokaia Maria Ivanovna Belous (Volosciuk), născută în 1935, a spus că tatăl ei, Ivan Markovici, Voloshchuk născut în 1905, niciodată nu a planificat să plece, chiar și vremelnic, în Romînia, și învinuirea că intenționa să treacă ilegal granița a fost numai un motiv să-l aresteze și pedepsească "pentru că era legionar pe vremea romînilor." Și, într-adevăr, din materiale de la arhive se arată că I. Volosciuk nu recunoaște intențiile de a trece granița, dar a adeverit faptul că în perioada de dinainte de război, în vremea aparținerii regiunei la Romînia, a fost membru al partidului "Garda de Fier". Și acest lucru nu este un caz izolat, așa cum povestesc și alți bătrîni ale satului.

Pentru încercarea de a trece granița sovieto-romînă în ianuarie-aprilie 1941, au fost osîndiți 1603 persoane, 3015 membrii familiilor lor au fost deportați.

Trebuie de spus că în acele vremuri la tineret au fost populare idei fasciste. Deoarece această ideologie era susținută la nivel guvernamental în Romînia și se practica în multe țări europene. În Regatul Romînia se propagandau grupuri de tineri gardiști, se orînduiau întîlniri, acțiuni demonstrative care atrăgeau tinerii din mediul sătesc, care nu prea se precepeau în specificul principiilor fascismului. Urmărirea pe teritoriul său a persoanele care au sprijinit ideologia lui Hitler, guvernului sovietic nu i-a fost, vădit, convenabil, deoarece Uniunea Sovietică la ultima dată înainte de război declara relații de prietenie cu Germania. Dar se putea de incrimina cetățenilor responsabilitatea pentru activități contrarevoluționare.

Astfel, guvernul sovietic a folosit motivul și a pus în aplicare ultima, dinainte de război, "curățare" la granița teritoriilor nou-dobîndite, adăugînd la închisori și lagăre de muncă în Siberia și Kazahstan noi deținuți.

În total aproape 11 de mii. oamenii au fost deportați în anii de dinainte de război, dintre care 1421 de oameni au murit în lagărele de concentrare ale lui Stalin.

Și astăzi se pot auzi că pe 1 aprilie 1941 în poiana "Varnița" granicerii sovietici au împușcat fețe de naționalitate romînă. Dar nu este chiar așa. Potrivit materialelor de arhivă, numai din satuțul mic ucrainean deja menționat Mihailovka la procesiune au participat circa 30 de persoane. Împreună cu locuitorii satelor romînești în Romînia s-au pornit locuitorii din așa așezări ucrainene, ca Velikii Kuciurov, Krasnaia Dubrava, Tarașanî, Glubokaia, Petriceanka, Camenca și altele.

Apoi, în 41, fugarii bucovinieni - și romîni, și ucraineană - s-au convins de falsitatea declarațiilor privind protecția intereselor oamenilor de rînd într-o obște totalitară. Ei au devenit ostatici ai celor două ideologii, a căror fondatori, pentru a-și atinge obiectivul, nu socoteau vieți omenești.

Nikolai Rubaneț, istoric local. Fotografie de autor ( "dosar" de șaptezeci de ani)"

Cu textul în limba rusă se poate lua cunoștința la izvor:

https://culturelandshaft.wordpress.com/этнополитика/почему-в-черновцах-нет-русского-культ/заложники-румынская-катынь-белая-кр/


 

Încheiere:
Siguranța romînească înțelegea unde împinge oamenii, dar activ i-a provocat, s-a folosit de frica lor față de replesarii, i-a amăgit că granița va fi deschisă și în cruci nimeni nu va împușca; NKVD-ul s-a folosit de romîni, fără mari eforturi a depistat "elementele contrevoluționare" și i-a pus pe graniceri în situație, ca să-și îndeplineasca ordinul de apărarea regimului graniței, să fie nevoiți să împuște în oameni. 
Siguranța și NKVD-ul se merită unii pe alții și-au îndeplinit interesul și nimeni nu s-a gîndit că aceștea nu sînt elemente, ci vieți oamenești.
Puterea sovietică nu mai este, iar ipocriții de romîni pînă azi fac tam-tam pe seama tragediei oamenilor, nestingheriți de sovestea să recunoască răspunderea, că singurii totul au și organizat. Dece? Poate de atîta că și azi revendică pretențiile teritoriale?