CAPITOLUL AL IV-LEA 

Despre limba moldovenilor (De lingua Moldavorum)

Scriitorii au felurite păreri despre izvorul limbii moldovenești (lingua Moldavica): mulţi dintre aceştia socotesc că ar fi latina stîlcită (Latino... corruptam), fără amestecul altor limbi. Alţii socotesc că s-ar trage din dialectul italienesc (Italica dialecta).

Noi vroim să înfăţişăm aici temeiurile amîndorora părţilor, pentru ca cititorul să poată vedea cît mai degrabă adevărul. Cei ce zic că limba latină ar fi muma cea dreaptă şi adevărată a limbii moldovenești (linguam Moldavica) se sprijină pe temeiurile acestea: mai întîi, zic ei, coloniile romane au fost strămutate în Dacia cu mult mai înainte ca vorba romanilor (Romanus sermo) să fi fost stricat în Italia de către năvălirile goţilor şi vandalilor; nici unul însă dintre cronicari (historicorum) nu ne spune că ele s-ar fi întors iarăşi în vremea stăpînirii barbarilor în Italia; aşadar locuitorii Daciei nu ar fi putut să-şi strice graiul (lingua) din pricina vreunui grai asemenea, care nici nu s-a aflat. în al doilea rînd, moldovenii nu s-au numit niciodata italieni, nume care a ajuns al romanilor în vremile care au urmat, în mai multe locuri, ci au păstrat totdeauna numele de romani, acelaşi pentru toţi locuitorii Italiei în vremea cînd Roma era cetatea cea mai de frunte a lumii întregi. În schimb nu se tăgăduieşte că ungurii şi leşii le zic vlahi

 — nume pe care aceste popoare îl dau tocmai italienilor. Căci mai curînd aş crede că aceste noroade învecinate au luat numele de valah de la moldoveni, care le erau cu mult mai cunoscuţi, dîndu-1 italienilor, decît de la italieni pentru a-1 da moldovenilor. A treia şi cea mai bună dovadă este că în limba moldovenească (Moldava lingva) se mai găsesc multe cuvinte latineşti (vocabula Latina), care în italiana nu se află deloc; dar substantivele şi verbele ce au intrat în vorbire italienească (italorum sermonem) de la goţi, vandali şi longobarzi nu se află în cea moldovenescă.

Ca să limpezim mai bine acest lucru, vroim să dăm aici

cîteva pilde:               

Limba locuitorilor Valahiei şi Transilvaniei este asemenea cu moldovenească (Moldavis lingua); dar rostirea lor este ceva mai aspră, precum: giur, pe care valahul îl rosteşte jur, ca leşescul z sau franţuzescul j; Dumnedzeu, valah Dumnezău; acmu, valah acuma; acela, valah ahela. Mai au şi cîteva vorbe pe care moldovenii nu le ştiu; însă pe acestea nu le folosesc cînd scriu. Se ţin pas cu pas de limba şi scrierea moldovenească (Moldavicam et linguam et orthograghiam) şi recunosc, în chipul acesta, faptul că [limba] moldovenescă este mai curată (puriorem) decît a lor, cu toate că vrăjmăşia (antipathia) dintre moldoveni şi valahi îi împiedică să o spună.