În 1826, s-a încheiat Convenţia de la Akerman, prin care se prevedea că “spre a se îndrepta gravele atingeri aduse ordinei în feliuritele ramuri ale ocîrmuirii interne prin turburările întîmplate în Moldova şi în Muntenia, gospodarii vor fi ţinuţi a se ocupa fără cea mai mică întîrziere împreună cu divanurile respective de măsurile trebuitoare pentru a îmbunătăţi starea principatelor, şi acele măsuri vor forma obiectul unui regulament obştesc pentru fiecare provincie fiind pus de îndată în lucrare”.

Acestea fiind date, şi în condiţiile în care în 1828 a avut loc declanşarea războiului ruso-turc şi întrarea în Principate armatei ţariste, guvernul rusesc a luat în propriile mîini “întocmirea regulamentului” şi a trimis pe Daşkov în ţările dunărene “cu o instrucţie ministerială, asupra spiritului în care trebuiau întreprinse reformele”. Generalul Petr Feodorovici Jeltuhin, “urmaşul lui Pahlen în administrarea principatelor” începînd cu 10/22 februarie 1829, a instituit cele două comisii de cîte patru boieri - moldoveni, respectiv munteni -, care au început “lucrarea lor [de redactare a Regulamentelor organice] în mijlocul vuietului războiului” - cum spunea generalul Pavel Kiselev (succesorul lui Jeltuhin la preşedinţia divanelor Principatelor începînd cu 7 noiembrie 1829 şi cel sub a cărui guvernare aveau să continue şi să se definitiveze lucrările comitetului de redactare a Regulamentelor).

Astfel, în aceste condiţii, începînd din 19 iulie 1829 şi pînă în noiembrie 1830, Asachi a fost numit şi a funcţionat ca secretar al delegaţiei de boieri moldoveni - formată din vornicul Mihail Sturdza şi vistiernicul Costache Cantacuzino-Paşcanu (numiţi de autorităţile ruseşti) şi vornicul Costache Conachi şi vistiernicul Iordache Catargiu (aleşi de divan) - însărcinată, împreună cu cea muntenească, cu redactarea Regulamentului Organic.

Această comisie, al cărei preşedinte a fost desemnat în persoana generalului M. L. Minciaky (fost consul al Rusiei la Iaşi pînă în momentul desemnării în noua funcţie), şi-a desfăşurat activitatea atît la Bucureşti (în perioada iulie 1829 . aprilie 1830), cît şi la Petersburg (din 13 mai 1830 şi pînă la 21 noiembrie, acelaşi an), unde a plecat însă doar o “deputăţie” formată din trei dintre membrii săi, şi anume M. Sturdza, Gheorghe Asachi şi logofătul Alexandru Villara (membru al delegaţiei Munteniei), pentru a supune împăratului spre aprobare proiectul Regulamentului şi a introduce rectificările cerute acolo unde ar fi fost cazul.

După ce comisia de la Petersburg - din care făceau parte, pe lîngă cei doi moldoveni cu unu muntean, şi doi funcţionari ruşi (Catacazi şi Minciaky), şi care a fost pusă sub preşedinţia secretarului de stat

Daşkov - a făcut cîteva modificări, ambele regulamente, al Moldovei şi al Munteniei, au fost trimise înapoi generalului Kiselev spre a fi date “la votarea adunărilor extraordinare”.

Rămas puternic impresionat de instituţiile culturale vizitate la Petersburg, la întoarcere Asachi va căuta să le realizeze cît mai curînd posibil şi în ţara sa. Mai mult, sub impresia acestei călătorii, el a devenit “partizanul strînselor relaţii politice şi culturale cu Rusia”, lucru ce se va repercuta din plin asupra tuturor acţiunilor sale viitoare.

Întrunite în scopul amintit mai sus, cele două adunări au acceptat Regulamentele Organice, care au fost apoi întărite de Poartă şi puse în aplicare începînd încă din ianuarie 1832 în Moldova, respectiv din iulie 1831 în Muntenia.

Demn de remarcat este faptul că, la insistenţele lui Asachi, în art. 419 al Regulamentului Organic s-a prevăzut recunoaşterea “ca averi a şcoalelor casele din Trei-Ierarhi şi moşiile donate de Vasile Lupu”; de asemenea, acelaşi Regulament, şi tot la stăruinţele lui Asachi, “regula şi învăţămîntul public”, fapt care, ulterior, îl va ajuta foarte mult pe acesta în munca sa de extindere numerică a şcolilor moldoveneşti şi de îmbunătăţire a învăţămîntului, mai ales că, după cum am mai menţionat, prin acest act se “punea la dispoziţia sa [adică a învăţămîntului public] şi oare-care mijloace materiale” şi se stipula obligativitatea ca “cursul tuturor învăţăturilor publice să fie în limba moldovenească”.

Mai apoi, tot în iulie 1834, Minciaky a cerut domnitorului Sturdza trimiterea din nou la Bucureşti a lui Asachi, în vederea “contopirii” Regulamentelor Organice într-un “singur corp”, fapt ce demonstrează mulţumirea generalului rus faţă de prestanţa şi calitatea muncii acestuia.

Oricum, referitor la prevederile acestei “legiuiri privitoare la prosperitatea comercială şi culturală. a ţării, merită de reţinut faptul că acestea l-au entuziasmat pe Asachi, dîndu-i posibilitatea să cînte Regulamentul în oda «Anul nou al moldo-romînilor 1830, în care s-a lucrat Regulamentul organic, acel întîi cod administrativ al Moldovei».