Lecția de istorie de la Ambasada Federaţiei Ruse în Romînia (prima schiță)

Facebook Odnoklassniki

„Scurta retrospectivă a relaţiilor ruso-romîne”

Prima schiţă: de la Evul Mediu pînă la Primul Război Mondial

Un rol important în formarea unei baze solide pentru relaţiile ruso-romîne l-au jucat relaţiile de bună vecinătate, vechi de secole. Timp de secole, domnitorii Moldovei și Valahiei au solicitat în mod repetat protecţie de la marii cneji şi ţari ai Moscovei, au încheiat cu ei diverse acorduri pentru protejarea ţării şi popoarelor lor de invazia polonezilor, lituanienilor, hanilor tătari, de asuprirea otomană şi de birurile nesfîrşite către sultanul turc. Ortodoxia şi mentalitatea similară a popoarelor noastre au reprezentat garanţia pentru dezvoltarea prieteniei acestora.

Rusia a sprijinit întotdeauna Principatele Dunărene în lupta lor pentru independenţă faţă de Imperiul Otoman. În secolul al XV-lea domnitorul moldovan Ştefan cel Mare a încheiat o alianţă politico-militară cu Rusia, întărită prin căsătoria fiicei sale Elena cu Ivan cel Tînăr, fiul marelui cneaz al Moscovei, Ivan al III-lea.

De la mijlocul secolului al XVI-lea, din timpul domnitorului Petru Rareş, legăturile dintre Principatul Moldovei şi Moscova s-au consolidat în mod deosebit. Domnitorul moldovan a menţinut contacte strînse cu Vasile al III-lea şi Ivan al IV-lea. Moldova şi-a consolidat definitiv năzuinţa de încetare a relaţiilor de vasalitate faţă de Turcia, cu ajutorul armelor ruseşti, iar Rareș însuşi s-a înrudit cu dinastia Rurik. La sfîrşitul secolului al XVI-lea Mihai Viteazul, domnitorul Valahiei, de asemenea, a încheiat o alianţă cu Rusia pentru lupta împotriva duşmanului din afară. 

Cererile de luare a Moldovei sub protecţia Moscovei au durat de-a lungul întregului secol al XVII-lea. Conducătorii moldoveni, Antioh Cantemir (fratele lui Dimitrie Cantemir), Constantin Duca şi Mihail Racoviţă au făcut intervenţii repetate la ţarul rus să-i ia "sub mila sa", adică, sub protecţia sa. In anii domniei lui Constantin Brîncoveanu (1688-1714) s-au stabilit relaţii diplomatice permanente între Rusia şi Valahia. 

La mijlocul secolului al XVII-lea, ţarul rus Alexei Mihailovici a primit solia Moldovei în frunte cu mitropolitul Ghedeon, care a discutat problema unirii cu Rusia. În numele gospodarului Gheorghe Ştefan şi al întregului popor al Moldovei Mitropolitul a jurat credinţă ţarului rus. In afară de aceasta, trebuie remarcat şi tratatul semnat în secolul al XVII-lea între ţarul Alexei Mihailovici şi domnitorul Vasile Lupu. Este cunoscut faptul că domnitorul moldovan l-a informat pe ţarul rus cu privire la situaţia din Imperiul Otoman, fapt care a fost de mare importanţă pentru Moscova. 

Sub Petru I relaţiile ruso-moldoveneşti au căpătat o semnificaţie deosebită pentru ambele părţi. Relaţiile de prietenie au fost construite între Petru I şi Dimitrie Cantemir, domnul Moldovei. Tratatul de la Luţk, din 1711, încheiat între ţarul rus şi domnitorul moldovan, a definit pe termen lung orientările geopolitice ale Rusiei şi Moldovei. Cele două ţări s-au unit pentru a lupta împotriva unui inamic comun, în condiţii care nu lezau niciuna dintre părţi. În conformitate cu tratatul, Principatul Moldovei urma să treacă sub protecția Rusiei, păstrîndu-şi statutul de stat independent, suveran şi vechile obiceiuri ale ţării. De asemenea, conform tratatului, i se înapoiau pămînturile acaparate de Turcia. Tronul domnitorului i se atribuiau dinastiei Cantemir. Deşi Campania de la Prut a lui Petru I s-a încheiat cu o înfrîngere militară, Dimitrie Cantemir a fost primit cu onoruri în Rusia, iar fiul său, Antioh, a devenit un remarcabil om de ştiinţă şi scriitor rus. 

În urma numeroaselor războaie ruso-turce pentru anii 1806-1812 s-a reuşit slăbirea opresiunii Imperiului Otoman asupra popoarelor din zona Mării Negre şi din regiunea balcanică. Iar primul teritoriu eliberat a fost Basarabia care a primit pentru o perioadă lungă de timp un statut privilegiat în Imperiului Rus, fapt care a contribuit la o creştere economică şi demografică rapidă. 

Populaţia Basarabiei a crescut de la 200 de mii de locuitori (în 1812), la peste 2,5 mil. (în 1915). În anul 1818, la Chişinău locuiau doar 5 mii de persoane, iar la începutul secolului XX, oraşul era deja al 5-lea în Imperiul Rus, în ceea ce priveşte populaţia, fiind un oraş european modern, cu clădiri ordonate, iluminat electric, cu tramvai, canalizare și apă curentă, teatre, precum şi cu o serie de instituţii de învăţămînt mediu şi superior. Alte localităţi din Basarabia – Bender, Bălţi, Ackerman – din fostele tîrguri de provincie, de asemenea, au devenit adevărate oraşe. 

O contribuţie inestimabilă la dezvoltarea Principatelor Dunărene în timp ce acestea se aflau sub protectoratul Rusiei, a avut-o Pavel D.Kiseleff, care în calitate de reprezentant plenipotenţiar al divanurilor Moldovei şi Valahiei (1829-1834) a pregătit şi a efectuat o serie de reforme importante pentru îmbunătăţirea guvernării statului. Sub conducerea sa, în Principate au fost adoptate "Regulamentele Organice", care au fost valabile pînă la crearea în 1859 a statului romîn, şi care au stat la baza Constituţiei sale. În Moldova şi Valahia s-au construit drumuri, ţăranii au dobîndit libertatea personală, iar ţiganii au dobîndit statutul de persoană – de acum ei nu mai puteau fi ucişi fără condamnare. În acest moment în Rusia nu fusese încă desfiinţată iobăgia. 

Este demn de remarcat faptul că prima recunoaştere internaţională a independenţei Romîniei sub acest nume, a fost recunoscută prin tratatele de la San Stefano şi Berlin, din 1878, fapt devenit posibil după victoria Rusiei asupra Turciei în războiul din 1877-1878, în care ţările noastre erau aliaţi. Ca urmare, Romîniei i-a fost cedată Dobrogea, care aparţinuse pînă acel moment Turciei, aşadar Principatul a primit acces la mare prin portul Constanța. Rusia a fost printre primele ţări care au recunoscut independenţa Romîniei, şi încă de la 15 octombrie 1878, trimisul rus, baronul D.F.Stuart a înmînat principelui romîn (viitorul rege) Carol I scrisorile de acreditare. Această zi este considerată data oficială a stabilirii relaţiilor diplomatice ruso-romîne. 

La 27 august 1916 Romînia a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. Raportul de forţe nu a fost în favoarea Bucureştiului, şi numai datorită ajutorului acordat de aliatul rus s-a reuşit stabilizarea liniei frontului împotriva trupelor germane şi austro-ungare, pentru a salva ţara de la o înfrîngere iminentă. O pagină strălucită a relaţiilor de aliaţi din acel război a fost bătălia de la Mărăşti (iulie 1917), unde trupele ruseşti şi romîneşti au repurtat o strălucită victorie asupra inamicului. Dovada încrederii dintre Imperiul Rus şi Regatul Romîn este referirea la depozitarea în Rusia a Tezaurului romînesc şi a altor valori ale statului, inclusiv arhive, la sfîrşitul anului 1916 - în anul 1917, atunci cînd situaţia de pe frontul romînesc a fost critică.[1]

Însă, cu apropierea Antantei de victorie în Primul Război Mondial, mai întîi în anul 1917 se prăbușește puterea de 300 de ani a dinastiei Romanov, apoi – în urma revoluției bolșevice – la începutul anului 1918 este nevoită să iasă din război și Rusia istovită, care nu o dată prin acțiunile sale ofensive a retras forțele Puterilor Centrale și a preîntîmpinat prăbușirea Frontului de Vest în Franța.

[1] În anul 1935, în contextul restabilirii relațiilor diplomatice romînești au fost returnate arhivele, în 1956 – operele de artă și relicvele care au putut fi identificate, iar în 2003 a fost înfiinţată o Comisie mixtă ruso-romînă pentru studierea problemelor legate de istoria relațiilor bilaterale, inclusiv problema "Tezaurului romînesc". 


izvor: http://romania.mid.ru/web/romania_ro/main/-/asset_publisher/TcRkCs8APsvr/content/09-02-2017-concurs-pentru-cel-mai-bun-eseu-literar-diplomatic-compunere-referitor-la-un-episod-din-istoria-relatiilor-ruso-romane?inheritRedirect=false&redirect=http%3A%2F%2Fromania.mid.ru%2Fweb%2Fromania_ro%2Fmain%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_TcRkCs8APsvr%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_pos%3D3%26p_p_col_count%3D6
 


Очерк первый: от Средних веков до Первой мировой войны

Важную роль в формировании надёжного фундамента для российско-румынских отношений сыграли многовековые добрососедские связи. На протяжении веков властители Молдавии и Валахии неоднократно обращались за покровительством к московским великим князьям и царям, заключали с ними различные договоры для защиты своих земель и народа от нашествия поляков, литовцев, татарских ханов, от османского гнёта и нескончаемой дани турецкому султану. Исповедание Православия и схожая ментальность наших народов служили залогом их развивающегося содружества.

Россия всегда поддерживала Дунайские княжества в их борьбе за независимость от Османской империи. В XV веке молдавский господарь Стефан Великий заключил с Россией военно-политический союз, скреплённый браком его дочери Елены с сыном московского великого князя Ивана III Иваном Молодым.

С середины XVI века, со времён правления господаря Петра Рареша, связи Молдавского княжества с Москвой особенно укрепились. Молдавский господарь поддерживал тесные контакты с Василием III и Иваном IV. Молдавия окончательно утвердилась в стремлении при помощи русского оружия прекратить вассальные отношения с Турцией, а сам Рареш породнился с Рюриковичами. В конце XVI века валашский господарь Михай Храбрый также выступил за союз с Россией в борьбе против внешнего врага.

Просьбы о принятии Молдавии под покровительство Москвы следовали на протяжении всего XVII века. Молдавские правители Антиох Кантемир (брат Дмитрия Кантемира), Константин Дука и Михаил Раковица неоднократно ходатайствовали о том, чтобы русский царь принял их «под свою милость», т.е. защиту. В годы правления К.Брынковяну (1688-1714 гг.) были установлены постоянные дипломатические отношения между Валахией и Россией.

В середине XVII века российский царь Алексей Михайлович принял молдавское посольство во главе с митрополитом Гедеоном, которое обсуждало вопрос о присоединении к России. От лица господаря Георгия Стефана и всего молдавского народа митрополит присягнул на верность русскому царю. Кроме того, стоит отметить и подписанный в XVII веке договор между царём Алексеем Михайловичем и господарем Василием Лупу. Известно, что молдавский господарь сообщал русскому царю о положении в Османской империи, что имело для Москвы огромное значение.

При Петре I российско-молдавские отношения приобрели особенное значение для обеих сторон. Дружеские связи выстраивались между Петром I и господарем Молдавии Д.Кантемиром. Луцкий Договор от 1711 года, заключённый между русским царём и молдавским господарем, надолго определил геополитические ориентиры как России, так и Молдовы. Два государства объединились для борьбы с общим врагом на условиях, не ущемлявших ни одну из сторон. Согласно Договору Молдавское княжество должно было вступить в российское подданство, сохраняя статус независимого, суверенного государства и прежние обычаи внутри страны. Ему также возвращались земли, захваченные Турцией. Господарский престол закреплялся за династией Кантемиров. Хотя Прутский поход Петра I окончился военным поражением, Д.Кантемир был с честью принят в России, а его сын Антиох впоследствии стал выдающимся российским учёным и литератором.

В результате целого ряда русско-турецких войн к 1806-1812 годам удалось ослабить гнёт Османской империи над народами черноморско-балканского региона. И первой освобождённой территорией стала Бессарабия, на длительный период получившая в Российской Империи привилегированный статус, что способствовало её быстрому экономическому и демографическому росту.

Население Бессарабии увеличилось с 200 тыс. человек (в 1812 году) до более чем 2,5 млн. (в 1915 году). В 1818 году в Кишинёве проживало всего 5 тыс. человек, а в начале XX века город был уже 5-м в Российской Империи по численности населения, представляя собой современный европейский город с регулярной застройкой, электрическим освещением, трамваем, канализацией и водопроводом, театром и рядом средних и высших учебных заведений. Другие населённые центры Бессарабии – Бендеры, Бельцы, Аккерман – из прежде захолустных местечек также превратились в полноценные города.

Неоценимый вклад в развитие Дунайских княжеств в период их нахождения под протекторатом России внёс граф П.Д.Киселёв, который, являясь полномочным представителем советов Молдавии и Валахии (1829-1834 гг.), подготовил и провёл ряд важных реформ по совершенствованию государственного управления. Под его руководством в княжествах были приняты «Органические регламенты», просуществовавшие вплоть до создания в 1859 году единого румынского государства и составившие основу его Конституции. В Молдавии и Валахии строились дороги, крестьяне получили личную свободу, а цыгане обрели статус личности – отныне их нельзя было безнаказанно убивать. В это время в самой России ещё не было отменено крепостное право.

Стоит отметить, что впервые международное признание независимости Румынии под этим названием, подтверждённое Сан-Стефанским и Берлинским договорами 1878 года, стало возможным после победы России над Турцией в войне 1877-1878 годов, в которой наши страны были союзниками. В результате Румынии была передана бывшая прежде турецкой Добруджа, а, значит, княжество получило выход к морю через порт Констанцы. Россия одной из первых признала независимость Румынии, и уже 15 октября 1878 года российский посланник барон Д.Ф.Стюарт вручил румынскому князю (впоследствии королю) Каролю I верительные грамоты. Именно этот день считается официальной датой установления российско-румынских дипломатических отношений.

27 августа 1916 года Румыния вступила в Первую мировую войну на стороне Антанты. Соотношение сил было не в пользу Бухареста, и лишь благодаря помощи, оказанной союзной Россией, удалось стабилизировать линию фронта против германских и австро-венгерских войск, спасти страну от неминуемого полного разгрома. Яркой страницей союзнических отношений в той войне стала битва при Мэрэшть (июль 1917 года), когда российские и румынские войска одержали блистательную победу над неприятелем. Свидетельством доверия между Российской Империей и Королевством Румыния стала отсылка на хранение в Россию румынского золотого запаса и других госценностей, включая архивы, в конце 1916 и 1917 годах, когда ситуация на румынском фронте была критической[1].

Однако с приближением I Мировой войны к своему победоносному для Антанты завершению, сначала в 1917 г. рушится 300-летняя власть династии Романовых, а затем – вследствие большевистской революции – вынуждена в начале 1918 г. выйти из войны и обескровленная Россия, не раз своими наступательными действиями оттягивавшая силы Четверного союза и предотвращавшая крушение Западного фронта во Франции.

[1] В 1935 году в контексте восстановления дипломатических отношений Румынии были возвращены архивы, в 1956 году – художественные ценности и реликвии, которые возможно было идентифицировать, а в 2003 году была создана Совместная российско-румынская комиссия по изучению вопросов, связанных с историей двусторонних отношений, включая вопрос о «румынском золоте». 

источник: http://romania.mid.ru/1/-/asset_publisher/KLnIwqeaWkHH/content/09-02-2017-konkurs-na-lucsee-literaturno-diplomaticeskoe-esse-socinenie-ob-odnom-iz-epizodov-v-istorii-rossijsko-rumynskih-otnosenij?inheritRedirect=false&redirect=http%3A%2F%2Fromania.mid.ru%2F1%3Fp_p_id%3D101_INSTANCE_KLnIwqeaWkHH%26p_p_lifecycle%3D0%26p_p_state%3Dnormal%26p_p_mode%3Dview%26p_p_col_id%3Dcolumn-2%26p_p_col_pos%3D3%26p_p_col_count%3D5

 

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com