Graiesc Moldoveneste: Însemnarea simbolurilor Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918)

Însemnarea simbolurilor Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918)

Facebook Odnoklassniki

Un steag nu este niciodată mut. Și nici neutru! În vremea negocierilor diplomatice pentru obținerea drapelelor, domnul Valahiei Alexandru Ghica (1834–1842), în scrisoarea sa din 16 iunie 1834 către ministrul de externe al Porții Otomane, Reis Efendi, ruga ca sultanul să încuviințeze un steag „în culorile naționale”, calificativ  folosit de  domn  și  în  cuvîntarea  sa  din  9/21  septembrie  1834 cu prilejul ceremoniei de împărțire a stindardelor oștirii muntene.

 „Steagurile aceștii de Dumnezeu păzite țări din vechime au fost fala oștirilor sale și semnele slavei lor... Miliția romînească organizată pe temeiuri de pravilă și disciplină europeană, dobîndește iarăși acel drept din vechime și primește steagurile sale cu fețile naționale și cu pajera prințipatului. Domnia mea dar încredințează acum batalioanelor de infanterie și divizioanelor de cavalerie aceste steaguri ca un sfînt depozit al cinstii, al credinții și al supunerii către legile întocmite...”. "Buletinul, gazetă oficială" a Țării Rumînești, nr. 34 din 14 octombrie 1834, p. 144. În 1840, domnitorul Valahiei Ghica consimte un nou model: tricolor roșu-galben-albastru (cu fîșiile orizontale), cu roșul în partea de sus și lățimi egale ale fîșiilor. În centru se afla un scut alb pe margini cu aur și împodobit cu pajeră valahă, încoronată princiar și cruciată. Anuarul Principatului Țării Rumînești, București, 1842, „Oștirea pămîntenească” p. 118.  

 
 

Aceste drapele ale Valahiei au pregătit loc pentru obicnirea tricolorului național romînesc. În 1848, steagul tricolorul albastru-galben-roșu (potrivit noimei „Slobozenie, Dreptate, Frăție”) încuviințat de către revoluționari ca steag al Valahiei (cu fîșiile orizontale). Sub apăsarea revoluţionarilor valahi unionişti, este format un guvern vremelnic care „în numele norodului romîn” primește Constituţia şi tricolorul (steag al Valahiei) „steag naţional al romînilor”.

 

Tricolorul albastru-galben-roșu (nu neapărat cu fîșii orizontale din 1848 sau verticale din 1867 pînă în zilele noastre) a devenit simbolul unitar național-etnic romînesc al romînilor de pretutindeni.  

 

 

 

Tricolorul pan-romînesc albastru–galben–roșu (cu fîșiile orizontale) din 1917–1918 închipează idee de oblăduiere a moldovenilor de neamul romînesc. Tricolorul s-a impus mai întîi ca steag etnic romînesc, apoi și ca steag de stat al Republicii Democratice Moldoveneşti.

La 18 mai 1917, Sfatul Deputaților Soldați și Ofițeri Moldoveni din garnizoana Odesa a încuviințat hotărîrea de a coase steaguri naționale : „steaguri vechi moldovenești, care poartă tot neamul romînesc, toată suflarea din Romînia, Transilvania, Bucovina ” A.N.R.M., F. 727, inv. 2, d. 8, f. 61. Mai mult chiar, la 6 iunie 1917, cînd au trecut prin Chișinău spre frontul romîn 1200 de foști plenici transilvăneni și bucovineni, la manifestația organizată cu acest prilej din inițiativa Partidului Național Moldovenesc, prin mîna lui Simion Murafa, în numele moldovenilor le-au dat soldaților ardeleni un steag tricolor, spunîndu-le să-l ridice pe turnul cetății de la Alba Iulia. “Cuvînt moldovenesc” din 14 iunie 1917.

Din punct de vedere simbolic, stema Republicii Democratice Moldoveneşti (1917-1918) nu are rădăcini pan-romîneşti, ci doar pur moldoveneşti. Noua formațiune statală nu putea năzui decît stema istorică a Ţării Moldovei, trup din trupul căreia fusese pînă la alipirea rusească din 1812. Primirea capului de bour în calitate de marcă a tinerei republici era înlescnită şi de faptul că herbul moldovenesc marca aparteneţa istorică la Ţara Moldovei. Bourul era cu totul la el acasă.

La 29 ianuarie 1918, la cinci zile de la declararea independenţei, Ministrul Căilor de Comunicaţie Nicolae N. Bosie-Codreanu, în şedinţa Consiliului de Miniştri al R.D.M. a făcut un raport oral privitor la nevoința izvodirii unui proiect de lege despre steagul naţional şi stema naţională, pentru depunerea lui în Sfatul Ţării. S-a hotărît atunci să se propună Ministerului condus de N.N. Bosie-Codreanu să alcătuiască o Comisie pentru izvodirea acestei probleme. După glasuirea din 27 martie problema simbolurilor statale a căzut de la sine.

P.S. Într-o perioadă scurtă de vreme a ființării sale, Republica Democratică Moldovenească a folosit toate cele trei atribute majore ce au personificat statalitatea ei: tricolorul etnic romînesc albastru–galben–roșu, imnul revoluționar romînesc „Deșteaptă-te, romîne!“ și gherbul Principatului Moldovei. Acest lucru este adeverit de documente de arhivă, pecete ale instituțiilor obștești, cronica întîmplărilor din periodicele epocii și a altor izvoare istorice. Mai degrabă aceasta a fost un compromis între stataliștii cu "Gherbul istoric a Țării Moldovei" și unioniștii cu “drapel etnic romînesc” și Imnul "Deșteaptă-te, romîne!" și nimic mai mult. Apropo, unioniștii amintesc și știu că tricolorul albastru–galben–roșu romînesc, fără deosebire cum merg fîșiile, orizontal sau vertical, este “simbolul naţional al tuturor romînilor”. 

 

 

autor: Nesteriuc Andrei

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com