Graiesc Moldoveneste: Teodor Boldur-Lățăscu luptător antiunionist neînvins.

Teodor Boldur-Lățăscu luptător antiunionist neînvins.

Facebook Odnoklassniki

Teodor Boldur-Lățăscu - fiul cel mare al fostului hatman Gheorghe Boldur-Lăţescu, un simbol al antiunionismului moldovenesc, unul din fruntașii mișcării antiunioniste, organizatorul marșului antiunionist din Iași 3/15 aprilie 1866. După prăbușirea statalității moldovenești, Teodor Boldur-Lăţescu nu a renunţat, însă, la lupta sa nici după eşecul din aprilie 1866. A devenit foarte activ în plan publicistic. Astfel, în 1866 a şi fondat un periodic ce avea un titlu sugestiv – „Moldova” –, care a apărut, cu unele întreruperi, pînă în 1869. După nici un an, în 1867, a mai editat un periodic, foaia satirică şi umoristică „Boldul”. Apoi, în 1871, a fondat o a treia publicaţie de orientare antiunionistă, intitulată „Ecoul munţilor”.

A reeditat la anul 1868 "Scrisoarea Moldovei" de Dimitrie Cantemir ("Editată întîi la anulu mîntuirii 1825, subu Domnia lui Ioan Sandu Sturdza"), la care a lăsat o Precuvîntare pe care o și vă prezentăm.

Precuvîntare

De prisosu este să enumerămu aice, toate muncele, toate jărtfele ce ne amu impusu spre triumfulu principiului pentru care luptămu:

Reîntoarcerea cu ori ce prețu a Moldovei, la vechia sa splendooare.

Ori-care însă  au fostu sîlințele ce amu pusu spre a insufla puțînă viață, puțînu focu în acestu corpu atît de vioiu o-dinioare, atîtu de amorțîtu, de inertu pentru momentu, care să mai chiamă Națiunea Moldovană; totuși, departe de a fi stărpitu încă toate mijloacele de care este capabilă persseverența [stăruința] ominească, puternica hotărîre a patriotului nestrămutatu în credința sa, avemu deplina convicțiune [convingere] că sîntemu abie la începutulu missiunei noastre.

Unulu din aceste mijloace, cît'îi treaba pe vorbă șî pe scrisu, este reamintirea suveniriloru noastre istorice, adecă: aducerea aminte de cea ce amu fostu - lucru uitatu, să vede, acumu la noi, sau dacă mai există încă p'intre Moldoveni, există numai în stare de halima [povestire]!

Ș'în adevăru; halima să pare ace epopee, glorioasă între toate epopeele glorioase din Lume, în care o mînă de oameni, încunjurați, cercuiți de cei la acărora picioare în atîte rînduri au tremuratu Ominirea, traversă unu drumu lungu de cinci seculi întregi; drumu crudu, înfioritoriu, în curgerea căruia toiagulu constitua totu dreptulu publicu pe pămîntu; însamnă fie-care popasu al acestei lupte de urieși prin victoriele șî virtuțîle loru cetățănești; iesă neatîrnați ii șî moșîoara care'i hrănește din cataclizmulu care îmbite [înghite] imperii destruge atîte mari națiuni; - șî cîndu la malulu scăpărei, la pragulu fericirei, cei contra acărora bărbățîie s'au zdrobitu în timpulu seculeloru hordele muzulmane, polone, tartare, magiare și țîgănești [se au în vedere valahii/munteni], pică într'unu momentu victime celei mai copilărești d'intre înșălăciuni!!

Suvenirile istorice sîntu pentr'o Națiune, cea ce'i temelia la o casă. Națiunea fără istorie, adecă fără simbolulu strămoșăscu în giurului căruia să să grupeză, să năruește ca ș'o casă fără de temelie, lipsită de punctulu pe care s'ăși sprigine greutatea ei.

Mai multu de cît aceasta: O Națiune fără istorie nici nu'i Națiune, căci Națîunea nu'i constituată prin o sîngură generațiune, ce prin mai multe generațiuni

care s'au succedatu una altei, șî care generațiuni la unu locu numai au cea ce să numește: istorie, - formează cea ce să chiamă: Națiune.

Pe cît nu să poate contesta adevărulu acestui principiu, precum nu să poate nega lumina soarelui, pe atîta dar este necontestabilu - pentru cei de rațiune, cu mintea sănătoasă, bine s'înțelege - că o Națiune există astădzi, pentru rațiunea că e au existatu in urmă, în curgerea seculeloru mai puțînu sau mai multu departate, șî că o Națiune, o Naționalitate, nu să poate improza precumu ai improviza unu bal-masche, unu cașcavalu, șî alte lucruri de o durată tot atît de statornică șî îndelungată, ca și timpulu trebuitriu pentru confecționarea loru.

O Națiune imporovizată, opera unoru nebuni care voru să anticipe ii peste opera secoleloru, peste geniulu șî tendințele genteloru, care să desfășură numai în curgerea unoru periode întregi, șî nu prin surprindere, prin unu clapștosu carnavelescu; o Națiune improvizată, dzîcemu [zicem], e tot atît de stabilă, ca șî globulu de soponu eșîtu din trestia copiiloru, c'elu privescu cască unii cu admirațiune pînă ce plesnește tocmai în momentulu cîndu ii s'așteaptă s'elu vadă luînd proporțiuni gigantice. 

Spre a veni, ca tot-de-una, cu facte în ajiutoriulu principiiloru noastre; spre a proba că numai existența aceloru Națiuni nu'i efemerî care au de temelie suvenirele istorice, tradițiunele loru strămoșești, v'omu lua o probă între sute..

 

Lăsîndu de o parte marele Statu Americanu, care are oameni mulți, despune de tezaure, de nenumarate flote, de armate cît îi trebui, și care cu toate aceste nu'i o Națiune, convulțiunele [convulsiile] lui interioare ne o probă, șî care nu'i de cît o tovărîșie mîrșavă, unde celu mai șiretu și celu mai colțosu, caută s'își facă partea leului. Ș'în adevăru, este ace o Națiune, o Patrie, acolo unde nici unu scriitoriu, nici unu representante'n cameră, nici unu oratoriu la tribună, nici unu jurnalistu, nici unu professoru cătră elevii sei, nici unu cărmuitoriu în publicu, nu poate dzîce: Strămoșii noștri! nu poate invoca aceste sacre cuvinte care mișcă fibrele pănă ș'în celu mai nesîmțîtoriu?...

 

Asămine cîndu ai istorisî Moldoveniloru, cea ce au fostu șî cea ce au făcutu Părinții loru; ce nume este alu loru, ce țară au stăpînitu din vechime; cine le au fostu amici, pe cine au avutu în curgerea secoleloru de inimici firești șî neîmpacați, atunce toți acești adevarați Moldoveni te v'oru înțălege; v'oru ști care le'i numele, unde le'i Patria, șî de care Națiune sîntu; șî luîndu exemplu de la părințîi loru - cera au avutu celu puțînu atîta minte șî patriotismu cîtu șî noi; admitiț-o macaru aceasta - v'oru fi cea ce au fostu, v'oru urma cea ce au făcutu cei de la care ii sî tragu; s'aru agiunge atîți pentru binele țării, pentru mîndria loru.

Dar spune cuiva, că nu este Patria lui ace pe care au apucat-o de la părințîi sei, șî că are altă țară subu scufia Ceriului; spune'i că elu e din altă Națiune de cîtu din ace căria au aparțînutu strămoșîi lui, șî aceasta pentru rațiunea că suntu doi, trii ani, unu Domnu bolnavu în hallucinațiunele lui lucra pentru unire,  și c'unu nebunu au efectuat-o cîtu-va 

timpu în urmă, apoi oare acela n'are destulu motivu ca sî sî tăvîleascî de rîsu?

Adă pe unu munteanu în Ieși și spune Moldoveniloru: "Acesta'i v'ei frate, are sî conlucrează cu voi la mărirea voastră Națională, la fericirea voastră; formează totu o Națiune cu voi, pentru rațiunea ca'n curgerea unui șîru de seculi v'au paradatu țara, au fostu inimiculu vostru celu mai neîmpacatu; pentru că la coada Unguriloru, Leșîloru, Turciloru ș'alu Tatariloru au purtatu periodicu fierulu și foculu p'intre caminiile voastre, ț'au arsu casa, ț'au strîcatu Biserica, ț'au tîietu tatulu, ț'au sugrumatu mama, ț'au violatu sora..." oare aceste vorbe credeți voi că aru trece adresate altora de cîtu trădătoriloru și subu protecțiunea șticuriloru [штык/baioneta] muntenești?...

 

Aceste sîntu rațiunele care făcu să publicămu de acuma înainte în feullitonu Moldovei totu ce să atinge de istoria Țării noastre, de istoria Moldovei. 

Una din principalele cauze alu nenorociriloru noastre, este fără întoială pentru că Moldovenii nu știu

nici nu'și batu capulu să știe istoria loru. Ii care cunoscu în perfecțiune viața mai tuturoru genteloru, nici nu cetescu macaru - afară de cîte-va rare experțiuni - acea a Națiunei loru!

Ii nu știu ce au fostu ii odată șî n'au ideie prin urmare de cea ce pierdu acumu, căci alt-felu s'aru propi, cîtu este timpu încă, pe malulu prăpastiei...

 

Acesta'i în scurtu spectacululu, spectaculu curiozu, după cumu amu dzisu mai susu, c'elu poate privi orice gratis pe acestu teatru dramaticu, în care s'au prifăcutu Moldova de unire încoace. De aceea dar șî intențiunea care ne face să publicămu de acum inainte totu ce să atinge de tradițiunele strămoșesti, de a pune subu ochii presențîloru viața Părințîloru Patriei, începăndu cu operele lui Cantemir.

Pare că vedemu de pe acum, pe cuconașîi noștri rîdindu de limbagiulu simplu, de stilulu celu ne presuratu cu flori retorice al părințîloru noștri.

Rîdeți, Domnișoriloru, dar amu dori pentru fericirea Țării șî onoarea D-stre, să aveți mai puțînă eleganță în limbagiulu vostru, în chipulu de a vă suci 

 pe călcîi, șî o fărmătură macar din cea ce Patria la ori ce ocaziune găsă în inimile și capetele celoru care v'au precedatu în această țară.

Cea ce punemu subu ochii voștri, nu sîntu flori retorice, tirade asurdzîtoare, care amețăscu pe unii, surprindu buna credință altora; este ace ce n'are nevoie de scînteile geniului, de flacărele vorbiloru pompoase spre a fi înțălesu; este expunerea simplă alu adevărului, adecă limba patriarcală aceloru care v'au lasatu moștenirea loru.

Nu știmu acumu cea c'eți lasa voi, muștenitoriloru voștri!

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com