Acest caz în istoria Moldovei este deloc necunoscut. Nici un cercetător moldovan, inclusiv şi autorul acestui text, care mai mult de 15 ani a studiat perioada postbelică a istoriei Moldovei, nu a găsit nici o menţiune despre asta, nici indirecte. Unica sursa aici serveşte lucrarea lui V.Pasat „RSS Moldovenească în perioada stalinistă”

Înaintarea glorioasă a armatei sovetice în a. 1944 şi intrarea ei pe teritoriul Romîniei a format pentru Uniunea Sovetică o nouă situaţie militar-politică. Conducerea RSSM, apreciind situaţia, a găsit că este moment propice pentru, a veni cu iniţiativa de lărgire teritorială a Moldovei spre vest, cu includerea unor judeţe a Romîniei contemporane. 24 august 1944, aflîndu-se la Soroca, Preşedintele Prezidiumului Sovetului Suprem RSSM F.Brovco, Preşedintele Sovetului Comisarilor Poporului republicii T.Constantinov şi interimarul primului secretar CC PC(b)M N.Salogor au semnat şi îndreptat lui Stalin scrisoarea respectivă. În care se propunea de a ingloba în cadrul republicii 13 judeţe Romîne cu populaţia aproximativ 2,5 mln. de oameni, 3 judeţe Bucovinei de sud (377 000 oameni), 2 judeţe Transilvaniei de nord şi Maramureş (306 000 oameni).

Justificînd pritenţiile, conducerea RSSM indica: „Şi după crearea RSS Moldovenească, mai mult de 3 milioane de moldoveni, ce trăiesc în Moldova de peste Prut, Bucovina de Sud şi Transilvania de Nord, cu a lor capitala străveche Suceava şi cea nouă Iaşi, cu toate monumente lor istorice şi culturale continuă să rămînă în robia boierilor romîni”. Acest document a fost găsit în arhivele fostului Birou politic CC PCUS. Dar pe el nu au fost lăsată nici o menţiune, care ar descrie reacţia conducerii din Moscova privind această iniţiativă.

Trebuie de menţionat, măcar că iniţiativa nu a fost susţinută de conducerea unională, ce avea pentru Romînia alte planuri (transformarea acestei ţări în stat-satelit URSS), ideea reunirii întregii Moldove sub controlul sovietic nu s-a stins complet. Unul din activişti republicani, care admitea posibilitatea evoluării evenimentelor în astfel de direcţie, a fost academicianul A.Lazarev, în 1951-53 fiind secretar pe ideologie a CC PC(b)M. Fiind o persoană cu o influenţă importantă în rîndurile inteligenţimei, se poate de presupus, că această ideie avea o popularitate în cercurile lor. Anumite semne, privind aceasta, se conţin chiar în documente partiinice Biroului CC PCM anilor 1950-60.

Ruslan Sevcenco, doctor de istorie