Graiesc Moldoveneste: Iași, 03/15 aprilie 1866

Iași, 03/15 aprilie 1866

Facebook Odnoklassniki

Anul 1858 a fost învălmăşit de luptele politice premergătoare dispariţiei Principatului Moldovei, ca stat aparte. Ca urmare a proiectului de unire principatelor în Iaşi s-a format un grup puternic de antiunionişti, inclusiv şi oameni dostoinici şi bine cunoscuți ale timpului: Gheorghe Asachi, Nicolae Rossetti - Roznovanu, Mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu, Niculae Istrati și alţi. Argumentul principal a antiunioniştilor a fost: Principatul Moldovei la momentul unificării avea de 2 ori mai mică populaţie decît Valahia, și, prin urmare, viitorul Parlament comun ar avea mai puțini deputaţi din partea Moldovei, şi astfel unirea să nu meargă pe calea unificării a doi parteneri egali, ci pe strictul scenariu centralist, cu capitala la București, sau cu alte cuvinte, prin alipirea, cucerirea Moldovei. În final, toate avertismentele antiunioniştilor s-au realizat, Iași a pierdut toate atributele politice și administrative, ce a dus la o bruscă prăbuşire economică şi redirecţionarea a întregului potenţial economic spre București. Economia Iaşului în cîţiva ani a scăzut cu 70%, În final, din punct de vedere economic, Iași, şi în următorii peste 150 ani nu şi-a mai revenit.

 

Dar să luăm de la început, într-o petiţie a “funcţionarilor antiunionişti”, adresată comisarului Turciei, Safvet-Effendi, şi datată 2/14 mai 1857, se cerea, păstrarea - şi nu pierderea - Moldovei şi a autonomiei ei, precum şi a privilegiilor ei “moştenite şi cîstigate”, nedorind unirea celor două ţări pe motivul că aceasta ar fi avut ca rezultat, în fapt, “un viitor eventual şi nesigur” pentru Moldova.

 

Mai mult, în perioada de dinaintea alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei, Gheorghe Asachi - care ajunsese la acel moment să aibă rangul de «mare vornic» s-a aflat în partidul antiunionist, avîndu-se în vedere sentimentele sale antiunioniste, s-a ajuns ca în grădina sa să se adune “grupul format din Gödel Lannoy, Vogoride, Costin Catargiu, […] Istrati. ş.a., ei formînd comitetul electoral, a cărui sarcină era confecţionarea listelor electorale, iar pentru ca listele să nu fie văzute înainte de a fi tipărite locul era păzit de către jandarmi.

 

Un episod foarte elocvent din toată această parte a activităţii lui Asachi s-a desfăşurat în iunie 1857, cînd, în plină încleştare electorală, maiorul Papazoglu, unul dintre “reprezentanţi ai neunirii în Muntenia”, bazîndu-se pe spusele istoricului grec Photino, publica în “Anunciatorul”, gazetă semi-oficială ce apărea în Bucureşti, un articol relativ la Sîmbăta Moşilor, arătînd că amintita sărbătoare ar fi fost instituită de Matei Basarab în amintirea victoriei repurtate de către acesta în 1633 asupra domnitorului moldovan Vasile Lupu şi că pentru asta el cerea “să se ridice un monument în acea cîmpie glorioasă spre a vecinici memoria învingătorului”. În acest context, Asachi a propus în “Gazeta de Moldavia” ca, “pentru a neutraliza sentimentul de umilinţă al moldovenilor” inspirat de monumentul amintit, să se ridice un altul lui Ştefan cel Mare, “învingătorul valahilor”.

 

Astfel, în contextul desfăşurării alegerilor pentru Adunarea ad-hoc a Moldovei (începute pe 7/19 iulie 1857), majoritatea locurilor au obținut partidul antiunioniștilor, care au votat contra unirii Principatelor. Dar după intervenţia diplomaţiei franceze, care îşi vedea Principatele unite, ca un pol opus a politicii ruseşti în Balcani, şi un obstacol în inantarea de mai departe a Imperiului Rus spre strîmtori  și în acelaşi timp, slăbirii diplomaţiei ruseşti de după pierderea în războiul în Crîmea, aceste alegeri au fost anulate listele electorale schimbate şi între 29 august/10 septembrie şi 5/17 septembrie 1857 a avut loc un nou scrutin, în urma căruia s-au obţinut rezultate total opuse faţă de prima “consultare”, învingători fiind acum unioniştii - în frunte cu vornicul Anastasie Panu, iar Asachi nemaireuşind performanţa de a fi ales deputat.

 

Pe data de 18/30 noiembrie 1858 un grup de 37 de boieri antiunionişti au semnat protestul (au mai fost încă două proteste anterioare, unul datînd din 8/20 noiembrie şi unul anterior acelei date, probabil din primele zile ale lui noiembrie 1858) prin care solicitau marelui vizir Aali-Paşa sprijinul Porţii Otomane în vederea curmării “anarhiei” generată de “căimăcămia dezbinată” pentru că “turbură dreapta judecată a naţiunii”, cît şi "nepermisa shimbare a listei electorale".

 

Mai tîrziu, antiunioniștii relativ s-au împăcat cu noua situaţie politică și cu alegerea domnitorului comun pentru Principatele unite Moldova şi Valahia, dat fiind faptului că era din partea Moldovei, și știind că acest statut de domn comun este întărit de țările garante numai pe perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Dar mai tîrziu, prin înşălăciunea pusă de la bun început din partea valahă şi despre care prentîmpinau antiunioniștii, a fost format un stat unitar.

 

Oricum, sentimentele antiunioniștilor nu erau schimbate, ci doar ascunse. Astfel, după căderea lui Cuza mişcarea antiunionistă ia din nou amploarea. Situația în care Iașul și Moldova au fost marginalizate, mișcare antiunionistă în Moldova ia caracter de masă. Semnalul final la acțiuni reale a fost detronarea (prin complot romînesc) a domnitorului cu rădăcini moldovenești Ioan Cuza Vodă. La Iaşi, în fruntea acţiunilor de independenţă se afla prinţul Costache Moruzzi. El conducea un grup energic, compus din Nicolae (Nunuţă) Rossetti - Roznovanu, Teodor Boldur-Lăţescu, N. Ceaur-Aslan, ş.a. De partea antiunioniştilor se afla şi Mitropolitul Calinic Miclescu.

In dimineaţa zilei de 3/15 aprilie, în curtea Mitropoliei şi a palatului Roznovanu, aflat peste drum, se adunase o mulţime de ieşeni, ridicaţi din mahalale de Toderiţă Lăţescu, boier de neam vechi, de o forţă fizică de temut.

La palatul Roznovanu, Mitropolitul Calinic a binecuvîntat mulţimea şi a semnat declaraţia de independenţă.

Apoi, în sunetele clopotelor Mitropoliei, Calinic, cu crucea în mîna, s-a pus în fruntea mişcării, îndemnîndu-i spre Palat Administrativ, unde se afla locotenentul romînesc, Lascăr Catargiu, venit cu o zi înainte în capitala moldavă pentru a zădărnici mişcarea antiunionistă.

În mulţime, alături de înalta faţă bisericească, se găseau şi mulţi clerici, printre ei şi diaconul Ion Creangă. Masa de oameni exclama slogane "Jos Unirea", "Trăiască Moldova."

Pentru a opri mulţimea au fost scoase trupele romîne, trimise din Valahia (contingentul din Iaşi a fost mutat în prealabil în Valahia). Armata este chemată să intervină, astfel că mulţimea antiunioniştilor a fost respinsă pe Uliţa Mare, spre Mitropolie şi palatul Roznovanu. Trupa a tras în plin,  apoi soldaţii ajutați de cavaleria au mers la baioneta, împrăştiind marşul. Au rămas în stradă peste 100 de morţi şi răniţi dintre răsculaţi.

Reşedinţia Roznovanu a fost luată cu asalt, iar soldaţii l-au arestat pe Nunuţă (Nicolae Rossetti) şi pe alţii.

Calinic Miclescu a fost lovit cu sabia și se alege cu o rană gravă, fiind ajutat de diaconul Ion Creangă care, împreună cu colegul său, îl ascund în pivniţa unei case din apropiere, salvîndu-i astfel viaţa.

Au fost operate numeroase arestări în rîndul stataliştilor, iar Mitropolitul Moldovei a fost pus sub acuzare.

 

Se poate de vorbit și despre participarea lui Asachi în mişcarea de stradă întîmplată la Iaşi, fiindcă altfel nu s-ar putea explica ciudatul mandat din 14 aprilie 1866, prin care “inculpatul Asachi” era chemat în ziua de 15 aprilie “pentru ca să fie ascultat asupra faptului de răscoală de la 3 aprilie sub care a căzut”. Cu toate acestea, trebuie reţinut faptul că, deşi în epoca respectivă vîntul bătea a antiunionism, totuşi nu se ştie pînă la ce punct Asachi a luat parte la răscoala de la 3 aprilie 1866, a fost participant pe uliţă sau numai organizator.

Mai tîrziu, lui Gheorghe Aschi i-a fost refuzat în participare la fondarea Academiei Romîne.

 

Autorităţile au încercat să şteargă urmele măcelului, în scurt timp străzile au fost curățate de sînge. Toate rezultatele investigațiilor sînt secrete pînă în prezent, iar în Romînia această temă a fost declarată tabu.

Din acest motiv, din păcate nu se gasesc pozele asasinării anume marșului din Iași, dacă ele și sînt romînii niciodată nu le vor publica. Dar cititori trebuie să aibă un exemplu-imagine, din care să înțăleagă cum arată asasinarea unui marș pașnic.

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com