în anul 1917 odată cu formarea RDM, tînăra republică din luna septembrie 1917 a început să formeze regimentele armatei moldovenești. Dar pe 09 ianuarie 1918 a început ocuparea Moldovei de armata romînească. Polcurile nu s-au dovedit a fi formate și pe ostașii moldoveni i-a așteptat o grea cumpănă. Astfel se cunoaște cel puțin un caz de crimă romînească de asasinare a 17 ostași moldoveni.

In sec. al XII-lea în porturile din Cetatea Albă, Chilia, Vicina, Brăila si Galați soseau foarte multe nave genoveze și venețiene. Volumul tranzactiilor prin portul Vicina, de exemplu, era egal cu cel al tuturor porturilor Crimeei luate la un loc. Avînd o prezență mai îndelungată la litoralul Mării Negre, Moldova a avut și o activitate măritimă bogată. Navele comerciale își aveau bazele în porturile Galați, Chilia și Cetatea Albă, care erau puternice centre comerciale și de transport. Țara Moldovei din acea perioadă avea și o puternică flotă militară, condusă de comandanți de flotă care purtau numele de Duce Campestru.

Romînii spun că moldovenii din Bessarabia au fost supuși unei rusificări aspre, rușii constatau proces invers de moldovenizare continuă a maloroșilor (ucrainenilor). Dreptatea de partea cui este, ne poate ajuta să deteminăm însăși faptul unei mulțumi de moldoveni în Moldova de Est cu familii slavone, care se socot astăzi moldoveni din talpă.

Personalitati marcante ale Evului Mediu românesc, Vlad Tepes, domnul Tarii Românesti (1448, 1456-1462, 1476), si Stefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), au fost, totodata, principalii exponenti ai luptei antiotomane din a doua jumatate a secolului al XV-lea.

Scriitorii au felurite păreri despre izvorul limbii moldovenești (lingua Moldavica): mulţi dintre aceştia socotesc că ar fi latina stîlcită (Latino... corruptam), fără amestecul altor limbi. Alţii socotesc că s-ar trage din dialectul italienesc (Italica dialecta).

Ca urmare a proiectului de unire principatelor în Iaşi s-a format un grup puternic de antiunionişti, inclusiv şi oameni dostoinici şi bine cunoscuţi ale timpului: Gh. Asachi, Mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu, Niculae Istrati și alţi. Argumentul principal a antiunioniştilor a fost: Principatul Moldovei la momentul unificării avea de 2 ori mai mică populaţie decît Valahia, și, prin urmare, viitorul Parlament comun ar avea mai puțini deputaţi din partea Moldovei, şi astfel unirea să nu meargă pe calea unificării a doi parteneri egali, ci pe strictul scenariu centralist, cu capitala la București, sau cu alte cuvinte, prin alipirea, cucerirea Moldovei.

Constantin Stere, al doilea preşedinte Sfatului Ţării, în ziarul „Aurora”, I, nr.65, 7 ianuarie 1922, p.1 publică articolul „Ororile din Basarabia”, introducînd acest termen în discuţii obşteşti. Aici el denunţă "Faptul grozav în toată puterea cuvîntului este regimul însuşi căruia este supusă Basarabia. Trei milioane de suflete trăiesc în afară de legi şi sînt, în mod normal, la discreţiunea oricărui agent administrative de la cel mai de sus pînă la cel mai de jos." Să vedem pe exemple concrete cum se aplica acest regim.

Evenimente întîmplate îndată după semnarea actului unirii. Cum au reacţionat oamenii de rînd, armata moldovenească la proclamarea unirii? Ce se spunea despre Sfatul Ţării, cum reacţionau ţăranii la membrii lui?

Ce a fost actul unirii? În ce împrejurări s-a înfaptuit unirea? Rolul armatei romîne în unirea Basarabiei. Unirea sau ocupaţia? Cine a semnat unirea? Reacţia populaţiei la proclamarea unirii? Răspuns la acestea şi la multe alte întrebări putem găsi în citatele de mai jos.

rumân - forma arhaică și populară pentru român; supus la clacă, șerb: moșnenii sau micii proprietari liberi, apăsați de biruri și sarcini, începură a se vinde (dela sec. XVI) la Domni, mănăstiri sau boieri și deveniau astfel rumâni; ei nu se mai puteau muta depe moșia unde se aflau și deveniau clăcași de baștină ai proprietarului («fiece rumân să rămâie veșnic în această stare», decretează Legătura lui Mihai-Viteazul). [În vechea limbă romînească rumân e sinonim cu țăran (acest din urmă fiind necunoscut vechilor documente), de unde noțiunea de clăcaș, șerbia apăsînd asupra sătenilor].