Graiesc Moldoveneste: Șah geopolitic de Napoleon al III-lea sau așa-numita unire din 1859

Șah geopolitic de Napoleon al III-lea sau așa-numita unire din 1859

Facebook Odnoklassniki

Europa de Sud-Est a secolului XIX a constituit o arenă pentru disputele febrile între marele puteri, Imperiul Otoman, Țarist, Habsburgic, adesea urmate de războaie cu urmări nefaste pentru populațiile bătrînului continent. În acest context istoric arhitectura politico-statală europeană suferă permanent fluctuații cu niște repercusiuni resimțite și astăzi. Unul din subiectele centrale elucidate va constitui anul 1859, Principatele Dunărene. Sfîrșitul acestui deceniu întruchipează prin sine decăderea și ruinarea statalității Moldave, iar împreună cu acestea și fărîmițarea conștiinței naționale moldovenești.

Așadar, pornind de aici observăm că multe fapte istorice, printre altele și documentate, scot la iveală trăsăturile nenaturale ale unirii din 1859. Rolul principal în modificarea conjuncturii geopolitice prin sudarea celor două principate i-a revenit, în primul rînd, Imperiului Francez, respectiv celorlalți actori stabiliți și nicidecum “poporului român”.

Trebuie să afirmăm franc, Unirea Principatelor a fost un proiect realizat de forțele occidentale, iar germenii panromânismului, în acel moment, au nimerit în condiții favorabile și cu timpul  evenimentele istorice au fost denaturate, mutilate și eronate în folosul cauzei menționate. În acest mod făcîndu-se “spălare de creieri” în proporții geometrice pentru generații de moldoveni.

Dar să începem pe rînd. Chestiunea unirii vămilor a fost tratată ca un început premeditat al contopirii Țării Moldovei și celei Românești ceea ce constituie un fals grosolan.

Din adresarea lui Mihail Grigore Sturza către Obșteasca Adunare desprindem cadrul pur economic al acestei tendințe. Încercarea de a prezenta uniunea vamală dintre Principatul Moldovei și Valahiei ca un deziderat al „tuturor românilor” vizează inducerea în eroare a opiniei publice. Spre exemplu, spațiul  economic comun al UE nu presupune unirea tuturor statelor europene într-un singur stat și renunțarea la statalitate. Este un caz similar pentru Principatele Dunărene. Desigur, aspectul lingvistic a jucat un rol important în stabilirea relațiilor strînse pe dimensiunea economică, la fel cum spațiul aflat sub suzeranitatea otomanilor.

Această comunicare din 1846 indică necesitatea comunicațiilor practicabile și cu Transilvania, adică crearea condițiilor favorabile și confortabile pentru negoț. O dezvoltare normală și logică, care nu trebuie confundată, suprapusă cu aspirațiile zisului popor român.

 

COMMUNICATION DE S.A.S.

LE PRINCE DE MOLDAVIE

Adressee a l’Assemblee Generale ordinaire pendant la Session de l’anne 1846