Graiesc Moldoveneste: LUPTA antiromînească a MOLDOVEI e VECINICĂ

LUPTA antiromînească a MOLDOVEI e VECINICĂ

Facebook Odnoklassniki

Lupta pentru statalitatea moldovenească e vecinică, romînii permanent intentau, că sîntem un neam și o țară, iară moldovenii apărau inversul. Problema nu este de 20 de ani, sau că rușii ne-au ocupat și bolșevicii au născocit în eprubetă o națiune nouă. Problema își duce izvorul înca din descălecarea Moldovei. Romînii secole la rînd bat apa în piu, încercînd să demonstreze că moldovenii cu romîni sînt un popor. De cînd au apărut moldovenii ei au fost siliți, să lupte pentru identitatea sa, numele său, numele țării sale și pentru limba moldovenească. Încă Grigore Ureche a fost nevoit să bată cuie în Letopiseț, numind neîndoielnic un articol din el ”Pentru limba noastră moldovenească - Aşijderea şi limba noastră din multe limbi ieste adunată şi ieste amestecat graiul nostru cu al vecinilor de prinprejur...” si să deslușască ”...din Flachia i-au zis Vlahiia. Ce noi acesta nume nu-l priimim, nici-l putem da țărîi noastre Moldovei, ci Țării Muntenești că ei nu vor să disparță, sa facă doao țări, ci scriu că au fostu tot un loc și o țară...”

 

Mai mult ca atît, romînii nesimțind trainicia temeliei sale, neavînd un fundament istoric rigid, permanent fiind în căutare lămuririi esenței existenței sale și de unde au venit, ce se poate înțelege chiar prin căutarea și schimbarea denumirilor statului său, trecător vremelnice: Basarabia, Ugrovlahia, Țara Muntenească, Valahia, Țara Rumînească, în sfîrșit ajungînd la numele de ”Romînia” care apare numai în a. 1816, și primul care l-a folosit a fost D. Philippide – istoric grec așezat în Valahia.

 

Pe cînd moldovenii își duc numele său și țării sale Moldovei statornic de la întemeierea ei. Chiar Cantacuzino Constantin cronicar valah este nevoit să recunoască:”Le zic și: mai mare și mai mică; cea de sus, adecăte și mai mare, Moldova; cea de jos și mai mică, țara această Muntenească numeind, cum îi zic mai mulți așa; că Rumînească numai lăcuitorii ei o chiamă, doar unii den ardeleni rumîni, pentru că și aceia și ceștea numai cînd să întreabă, ce iaste? Ei răspund: rumîni; iar moldovenii să osebesc de să răspund: moldovani,..

 

Dar în rezultatul războaielor ruso-turcești tinerii boieri au preluat moda la franțuzire de la ofițerii ruși. ”Boierii cei mai tineri, crescuţi de mici în străinătate, numai cu franţuzească şi nemţească, erau cîrtitori asupra trecutului... Vorba, portul şi apucăturile bătrîneşti nu le mai veneau la socoteală. Şi din această pricină, unii, în aprinderea lor, numeau pe cei bătrîni: rugini învechite, işlicari, strigoi şi cîte le mai venea în minte, după cum le era şi creşterea… Nu-i vorbă că şi nătîngia unor bătrîni era mare. Uneori, cînd se mîniau, dădeau şi ei tinerilor cîte-un ibrişin pe la nas, numindu-i: bonjurişti…” – Ion Creangă.

 

Și Alecu Russo poet, prozator moldovan observa: ”În 16 ani, de la 1835 pînă la 1851, mai mult a trăit Moldova decît în cele cinci sute ani istorice, de la descălecarea lui Dragoș la 1359, pînă în zilele părinților noștri... Ochii și gîndul părinților se învîrteau la Răsărit, ai noștri sînt țintiți spre Apus, deosebire de la cer pînă la pămînt.” și “Sireacu Ștefan Vodă, unde-i să vadă? ...nu mai sîntem moldoveni, ci romîni” - Studie moldovană.

 

Privind limba același Alecu Russo recunoște: „...dar această citire a lăsat în mine o-ntipărire rea... iat-o: peste zece ani n-are să mai fie limbă romînească; vom avea una italienizată, franțuzită și nimic mai mult. De mult ce voiesc a curăți limba, a o îmbogăți și a o apropia de izvorul ei, s-a format o altă limbă, pe care țara n-o înțelege și nu o va-nțelege în veci...” Soveja, 1846. Iar moldovenii, celor ce au desprins de rădăcini, au pus porecla de ”bonjuruști” și în 1882 prin eroul povestirii lui Ion Creangă moș Ion Roată se rugau ”Aveţi bunătate de vorbiţi mai moldoveneşte, cucoane, să ne dumerim şi noi; căci eu, unul, drept vă spun, că nu pricep nimica, păcatele mele!.”

 

Astfel, noi moldovenii liberi, sîntem urmașii luptei vecinice a moldovenilor pentru identitatea sa, limba sa, numele țarii sale. Iar opozanții noștri sînt urmașii celor ocupați de romîni, celor care au asasinat marsul antiunionist din Iași pe 03/15 aprilie 1866 (http://www.graiesc.md/istoria-moldovei/iasi,-03/15-aprilie-1866.html), unde ca participant a fost și tînărul preot Ion Creangă (http://www.graiesc.md/istoria-moldovei/participarea-lui-ion-creanga-in-miscarea-antiunionista-de-la-iasi-din-aprilie-1866.html).

 

Între noi este deosebire de la cer pînă la pămînt. Și vom vedea a cui cauza va birui, a cui va fi izbînda, urmașilor lui Ștefan cel Mare sau urmașilor bonjuriștilor.

 

TRAIASCĂ MOLDOVA MARE DE LA MUNTE PÎNĂ LA MARE!!!

Copyright 2012 © Graiesc.md
Developed by webinmd.com