În capitala Republicii Moldova, prin susţinerea vice-ministrului agriculturii Dumitru Godoroja şi Asociația studenților crestini ortodocși rumîni, sub acoperirea Bisericii ortodoxe rumîne, se încearcă de a instala sau de a restabili “Monumentul celor trei martiri”, cu alte cuvinte, monumentul celor trei victime. Societatea moldovenească nu cunoaşte nimic despre această inițiativă și prin acest articol Asociaţia obştească "Eu sînt moldovan, eu grăiesc moldoveneşte" vrea să atragă atenţia.

 

Victimele sînt identificaţi doi prieteni: Murafa Simon și Andrei Godoroja, care în condiţii neclare au fost împușcați pe 20 august 1917, în via lui Godoroja în zona Malina Mică, fiind pe atunci suburbia orașului. Se afirmă că atacatorii au fost soldați care au dezertat din armată sau bolșevicii. Deși bolsevicii au venit la putere numai după aproape trei luni, de la acest accident, iar RevComul (comitetul revoluţionar) a apărut pe frontul rumîn numai în decembrie 1917. Însă accedentul este prezentat ca violența bolşevică împotriva liderilor mișcării de unire. Întrucît pe S. Murafa, rumînii îl desemnează ca susţinător al unirii Basarabiei cu Romînia, dar, în același timp, în "Ревисты лунары де литературы ши штiинцы практикы Кувынт молдовенеск", în articolul său unic, "Чине-с молдовенiй", el întreabă , "де унде сэ траже нямул молдовенеск" și folosește etnonimul "молдован" și "молдовень."

 

În plus pe lîngă aceşti săraci, rumînii au mai adăugat pe poetul moldovan Alexei Mateevici. În acest caz, nu este clar a cui victimă, trebuie să fie considerat marele poet, autorul imnului naţional al Republicii Moldova, dacă se ştie că Alex Mateevici s-a îmbolnăvit pe front de tif, fiind un erou, un ofițer și un preot al armatei ruse, și a murit pe patul din spitalul Nr.1 din Chișinău pe 13 august 1917.

 

Mai mult decît atît, pentru percepția moldovenească acest monument este un absurd. Prin urmare, nu putem înțelege în onoarea cui sau jerfă cui este marele nostru poet. Care pînă la moartea sa, a recunoscut și apreciat Imperiului Rus. În Prefață la articolul "Mitropolitul Gavriil (Banulesko Bodoni ...)" el scrie: "În anul trecut noi, lăcuitorii Bessarabiei, am avut bucurie să sărbăm o sută de ani dela alăturarea ţării noastre către înpărăţia Rossiei, din care astăzi facem parte. ... Această alăturare au fost începutul vieţi pacinice cetăţeneşti, care o ducem noi acum şi la care demult au năzuit părinţii părinţilor noştrii.. Ţara Moldovei ... din cele mai depărtate vremi, toate nădăjduirile ei şi aşteptările cele mai luminoase şi le îndrepta înspre Rossia, văzînd întrînsa mîntuîtoarea ei din năcazuri. Încă pe la sfîrşitul sutei a XV dela Hristos domnul Moldovei Ştefan cel Mare îl ruga pe marele kneazi al Moskvei Ioann al III săi dee ajutori înprotiva necredincioşilor turci, iar supt înpăratul Aleksie Mihailovici voivozii Moldovii se unea să treacă în supunerea Rossiei.. Pe la începutul veacului al XVIII tot norodul moldovenesc cu bucurie primise vestea despre unirea domnilor Munteniei (a Valahiei) Constantin Brîncovanu şi al Moldovei Dimitrie Cantemir cu înpăratul Petru cel Mare  ... către sfîrșitul anului 1806 ... Oştirile russeşti au întrat în Moldova. Norodul leau întîlnit, ca pe izbăvitorii săi, iar vestitul iubitori de neam al Moldovei, mitropolitul Veniamin Costachi în scrisoarea sa către înparatul Alecsandru, ce au fost înaintată la 27 Iunie al anului 1807 la Iaşi şi către gheneralul Apraksin dela 28 Avgust au regat, ca Moldova şi Muntenia să fie alăturate de înpărăţia Rossiei, că aceastai "rugămintea obştească a norodului. Atr-aceasta el vedea mîntuirea ţării sale.".

 

Trebuie de menţionat că un astfel de monument a fost ridicat la Chișinău în timpul ocupației rumînești în 1923, dar a fost distrus de rumîni, în anul 1940 în timp ce au fugit din Moldova. Ar trebui de adăugat că ideea de restabilire a monumentului îi aparţine D. Godoroja, care este un descendent al uneia dintre "victimele" și el ia, de asemenea, toate cheltuielile asupra lui. Mai mult decît atît monumentul este propus spre restabilire, în deplină conformitate cu originalul, dar analizînd fotografiile, care au supraviețuit, monumentul vechi a purtat stema regatului rumîn. Apariţia stemei rumîneşti, în centrul capitalei Republicii Moldova pentru noi, este total inacceptabilă, deoarece este un simbol al ocupației rumînești în perioada 1918-1940. Avînd în vedere aceste fapte, vom lua aceste lucruri ca o încercare de a discredita însăși esența statalităţii moldoveneşti și ca pe o încercare de contestarea ei.

 

Monumentul celor trei martiri este un exemplu clasic de o înşălaciune şi mitologie ideologiei rumîneşti bazate doar pe o denaturare a faptelor și ascundere intenționată a adevaratei istorii.

 

Din momentul în care am devenit conștienţi de această inițiativă, lucrurile au derulat foarte repede, deja pe 25 aprilie a fost o tentativă de a vota în consiliul municipal cu privire la instalarea, "monumentului celor trei martiri." Încercarea a fost amînată. După ce a pus la vot, trădătorul ideiei moldoveneşti, consilier municipal Guznac, a văzut prezenţa reprezentantului nostru, şi-a strîns coada și a retras chestiunea de pe ordinea de zi. Vom continua să monitorizăm şi în continuare cu atenție impactul rumînilor de a încearca să profaneze Parcul Victoriei din Chișinău.