Am revizuit Ревисты лунары де литературы ши штiинцы практикы "Кувынт молдовенеск" №1 Май 1913. Și am fost tare mirat de standardul literar ce a fost folosit în ea.

Vă propun să vedeți:

Nouă ni se spune că limba evoluiază și asta e limba arhaică, care deja nu poate fi acceptată de oameni contemporani. Dar după mine, ce se primește?

Limba evoluiaza, da oamenii cum grăiau, așa tot continuă. Se pune intrebarea, pentru ce limba scrisă evoluiază? Sau cine o evoluiaza așa tot fară sfîrșit? Pentru ce s-a născocit o limbă literară nouă, care se deosebeşte totalmente de cea vorbită? Cine face asta de neoprit?
Sau poate cea literară actuală este litarara altei limbi, da moldovenii au fost lipsiți de limba litarară proprie?

Limba moldovenească și limba rumînă. În esență sînt una și aceiași limbă. Este adevarat, și nime nici nu spune că-s două limbi diferite. Este una singura limbă, cea moldovenească pe care rumînii o numesc rumîna. Deci este limba moldovenească, la care există un dialect rumînesc.

Problema care se pune pe ordinea de zi, este de ce varianta litarară a limbii a fost acceptat dialect rumînesc.
Pe timpul lui D. Cantemir era comun standard moldovenesc. Rumînii vorbeu cum vorbeu, da scrieu "intocmai dupre" moldoveni.

Ni se spune că limba moldovenească este cea arhaică. Eu una nu înțaleg. Cum este ea arhaică, dacă și pîna acum tot norodu moldovenesc continuă să vorbească tot în felul acesta cum în ревисты , cum o sută de ani în urmă se scria în gazete.
Norodu o păstrat în sînul său limba sa, dar iaca cea literară, nu știu de ce, s-a disprins și s-a pornit să evoluieze independent. Așa se primeste.
Dar eu mă întreb pentru ce? Cui o trebuit evoluția asta?
Pentru ce a fost nevoie de disparțit limba literară de cea vorbită?
Sau poate totul este mult mai simplu? Poate limba literară de azi în realitate este limba vorbită de cei de prin părțile Oltului? Care a fost acceptată ca unica, unificatoare pentru toate regiunile Rumîniei. Da, leneșii noștri de savanți din timpul sovetic s-au gîndit: pentru ce de trudit în plus, copiem lucrările și dicționarele rumînești, preluăm gramatica lor și primim medalele noastre ca pentru truda proprie. Ne facem doftori habilitati și nu pre, pe sama rumînilor
Poate totul este așa de banal?

Aşa arata Mioriţa în 1913

Mai departe vă propun o poveste din "Кувынт молдовенеск"