Conflictul nistrean în spațiul public moldovenesc se prezintă, ca un proces blestemat de separatism, o răpire a pămînturilor naționale moldovenești, o invazie, o ocupație militară, în care vina principală o duce statul rus. Deci, simplu vorbind, noi de ici - jertfe, ei de colo - agresori. Așa îi privim noi pe ei, dar cum ne privesc ei pe noi? Ne-am pus noi vreo dată așa întrebarea? Dece Tiraspolul a mers la conflict cu Chișinăul, ce îl motiva la separatism și care sînt explicațiile lui. Ca oricare parte la orice conflict, ei au argumentele și dreptatea sa, care este dreptatea nistrenilor? Care sînt pretențiile Tiraspolului față de Chișinău? A încercat oare cineva din Chișinău să înțeleagă?

Dece Romînia nu este un stat federativ? Romînia s-a format pe baza la patru state, care sute de ani au trăit separat. Deseori pricina apariției Romîniei, este explicată prin exemplul Germaniei sau Franței și Italiei, ca proces firesc istoric de formarea statelor naționale. Dar Germania este o federație de state cu o formă de guvernămînt republicană. Republica Federativă germană este compusă dintr-un număr de 16 state care se autoguvernează, care sînt unite la nivel de guvern federal. Spre deosebire de Romînia ca stat unitar, guvernele autonome la nivel statal sînt definite constituțional, fiind protejate de orice intervenție unilaterală care ar putea fi luată la nivel federal.

Deseori romînii, ca dovada dependenţei Moldovei de forţa externă, folosesc temeiul de a ne aminti, că pe teritoiul Moldovei se află Armata rusă a 14-cea. Romînii permanent pedalează prezenţa acestui contingent pe teritoriului ţării noastre, catalogînd regimul dislocării lui ca unul ocupaţionist.

Despre impunerea ideologico-politică — prin gazete, reviste, proclamații, programe școlare și manuale — a denumirii «Țara Romînească» Ardealului (Transilvaniei) și Moldovei scriu istoricii romîni. Astfel cunoscutul istoric romîn E. Stănescu în articolul «Geneza noțiunii de «Romînia»... (1968), stabilind «faptul de conștiința devenit pe deplin fapt ideologic», constată că prin 1850 «a apărut lozinca de «Romînia Mare», atribuită lui Ion Eliade-Rădulescu, și care însemna de fapt extinderea noțiunii de «Romînia» de la Țara Romînească la ansamblul provinciilor romînești... În anii de dinainte de unire și chiar imediat după aceasta se constată tendința de a transforma noțiunea de «Țara Romînească» în Romînia...»

Acțiunea dimpreună a diferitelor împrejurari de ordin geografic, etnodemografic, politic și social asupra procesului de dezvoltare a unor comunități etnice predetermină transformări calitative radicale. Drept rezultat, colectivitatea de aceeași origine și de aceeași limbă se împarte în cîteva popoare, fiecare atribuindu-și și cultivîndu-și denumiri noi. Cu toate că sînt conștiente de comunitatea destinului istoric, a fondului cultural și lingvistic, noile neamuri îș conștientizează și își ocrotesc însemnele deosebitoare — etnonimul (denumirea etniei), glotonimul (de- numirea graiului matern) și denumirea țării.

Ce înseamnă integrarea europeană pentru Moldova din punct de vedere al identităţii şi statalităţii moldoveneşti? În primul rînd aceasta va rupe statul moldovenesc în două, deja oficial. Scenariul unui război pe Nistru probabil nu va fi realizat, după exemplul Ucrainei, unde alegerea parcursului european a provocat război civil. Mai degrabă oficialii din Chişinaul se vor satisface cu graniţa pe Nistru, mai ales că suportarea poziţiei aparte a Nistreniei privind vectorul extern cam a obosit guvernul actual şi deja se apreciază ca o piatră pe gît, un lanţ ce limitează apropierea cu Bucureştiu.

Experții internaționali constată că în Romînia se vorbește și în limba moldovenească, iar CIA recunoaşte limba moldovenească este prima limbă maternă vorbită în Moldova.

În perioada 9 septembrie-12 noiembrie 1923 un gazetar transilvănean se confesa în paginile ziarului Adevărul din Bucureşti: “Am văzut Basarabia mai întîi în iarna anului 1916, cu puţină vreme după căderea Bucureştilor. Era încă Rusia ţaristă în putere. Totul părea, între Prut şi Nistru, rusesc. Nici un vînt de redeşteptare naţională romînească nu adia.Cu puţine exceptii, Basarabia se simţea foarte bine sub “jugul Ţarului”. “Moldovenii” erau cei mai credincioşi supuşi ai lui Nicolae al II-lea. Polcurile (regimentele) basarabene aflatoare pe timpul Revoluţiei din Martie 1917, în Petrograd, au apărat pe ţar pînă tîrziu după renunţarea lui la tron şi numai cu anevoie s-au lăsat dumirite de scopurile Revoluţiei.

Lupta pentru statalitatea moldovenească e vecinică, romînii permanent intentau, că sîntem un neam și o țară, iară moldovenii apărau inversul. Problema nu este de 20 de ani, sau că rușii ne-au ocupat și bolșevicii au născocit în eprubetă o națiune nouă. Problema își duce izvorul înca din descălecarea Moldovei. Romînii secole la rînd bat apa în piu, încercînd să demonstreze că moldovenii cu romîni sînt un popor.

Cum e mai corect TREN (din fr. train) sau POEZD (ru)? În mod natural limba se dezvoltă pe seama limbilor în contactul cărora intră purtătorii limbii: vecinătatea sau tîrguiala. Ce au avut moldovenii cu francezii? Numai aceea, că cineva a decis să ne facem mai latinizaţi, ca strămoşii, dar aceasta este subiectivism pe care scoala lingvistică moldovenească nu-l accepta.